Religia: Romano-catolic

Adresa: Cartier Bucurestii Noi

Preot: Martin Cabalas

Hram: Maica îndurerata

Prin anii 1930-1935, Arhiepiscopia de Bucuresti era preocupatã sã deschidã capele si biserici noi în cartierele periferice ale Capitalei. în acest spirit, în anul 1934, s-a cumpãrat un teren de 2 300 mp în comuna Grivita, pe strada Linistei nr. 11-13. în 1935, can. Schubert consemneazã deja, în "Buletinul Parohial", începerea lucrãrilor de constructie "dupã o asteptare de mai bine de un an, când au cãzut în fine obstacolele care se opuneau ridicãrii casei de rugãciune la periferia Bucurestiului, spre nord vest".
La 22 septembrie 1935, Arhiepiscopul A. Th. Cisar, împreunã cu preotii din Bucuresti si în mijlocul unei multimi impresionante de credinciosi, sfinteste biserica, punând o sub patronajul "Maicii îndurerate". De fapt, era vorba de un ansamblu pastoral complet distinct, alcãtuit din : bisericã, casã parohialã si anexe.
Noul lãcas de rugãciune nu va avea parte multã vreme de liniste. în ziua de 28 iunie 1944, la exact 9 ani de la începerea lucrãrilor de constructie, un bombardament american devasteazã întregul edificiu, transformându-l într un morman de moloz.
În ciuda situatiei de mizerie de dupã rãzboi, un grup de tineri inimosi, animati de pr. Mathias Poszar, se mobilizeazã rapid, adunã întregul material refolosibil si, în 1946, ridicã o capelã care va servi, în anii grei care vor urma, drept refugiu pentru rugãciune si Liturghie pentru credinciosii din Bucurestii Noi. Pãrintele Mathias Poszar va plãti cu multi ani de temnitã grija sa deosebitã fatã de tineri. De aceeasi soartã a avut parte si pr. Anton Demeter, care poartã si astãzi stigmatele persecutiei, fiind paralizat în urma torturilor din închisoare. Urmeazã o perioadã lungã când micuta capelã este mereu amenintatã cu demolarea. Nici avizul organelor de drept pentru înfiintarea parohiei, la 1 august 1975, nici confuzia creatã în urma cutremurului devastator din 4 martie 1977, când s a permis, cu multã dificultate constructia casei parohiale n-au reprezentat o garantie cã aceasta este în sigurantã.
Toate demersurile fãcute în timpul regimului comunist pentru construirea unei bisericii au fost zadarnice. Abia dupã schimbãrile din decembrie 1989, apar primele semne de sperantã. Pe baza avizului favorabil primit la 4 ianuarie 1990, s a putut face proiectul unei biserici noi. La 4 mai 1990, dupã primirea autorizatiei, încep lucrãrile de constructie. Dupã opt luni, biserica, pãstrând caracteristicile primei biserici, dar la cote diferite si într o interpretare modernã, s-a înaltat pe vechiul amplasament.
La 15 septembrie 1991, în sãrbãtoarea Maicii îndurerate, ÎPS Arhiepiscop Ioan Robu si ÎPS John Bukowsky, Nuntiu Apostolic la Bucuresti, concelebreazã sfintirea bisericii, împreunã cu preotii din Arhidiecezã, în mijlocul unei multimi de credinciosi. Era primul eveniment de acest gen din Capitalã dupã 50 de ani.
Proiectarea, construirea si dotarea bisericii constituie o lucrare de testament a unui enorias devotat si foarte capabil, care a fost arhitectul Theodor Wajnarovski.